Omul de tinichea Daca povestea ar fi fost despre un om de tinichea, atunci jocul s-ar fi potrivit de minune. De fiecare data cand se anunta un film Marvel, Pixar sau altele din aceasta categorie, putem prezice de la inceput ca va avea un joc video atasat, produs probabil in 2 saptamani cu buget mic (nu ca ar duce lipsa producatorii). Mai putem prezice ca totul este o schema de marketing pentru a mulge cat mai multi bani de la consumatorii nestiutori sau fan-boys, indiferent ca jocul va fi un rebut sau nu. In cel mai inimaginabil caz, jocul va fi unul acceptabil. Evident, orice lucru pe lumea asta contine una sau mai multe exceptii. Putem sa ne uitam la titluri excelente precum Chronicles of Riddick sau Sam & Max, jocuri bunicele precum seria LOTR: Battle for Middle Earth si probabil inca vreo doua, putine la numar. Poate unora vi s-ar parea normal ca jocul sa fie iertat la partea de story, fiind facut dupa film, dar uite ca vin eu si zic ca nu, nu merita si nu are de ce. Daca ati jucat spre exemplu Chronicles of Riddick, stiti ca un joc facut dupa film poate fi chiar mai bun decat filmul, la story inclusiv. Un joc e un joc iar un film e un film, si il voi trata separat fata de film. Asadar, jocul te arunca in mijlocul actiunii fara sa stii ce se petrece, fara sa cunosti vreun personaj (eventual pe cel evident, omul din spatele lui Iron Man), fara sa ti se explice de unde a pornit totul. Ti se da un costum de metal care arata vag ca cel al adevaratului Iron Man, un flamethrower si multi inamici de omorat. Uciderea inamicilor cu flamethrower-ul nu se poate numi ucidere deloc. Practic avem o chestie luminoasa, care presupunem ca este foc si care atunci cand atinge un inamic acesta clipeste ca un beculet de Craciun in rosu, urmand sa cada pe jos intr-o animatie groaznica. Dar am deviat un pic de la subiectul story, sa revenim: esti un om oarecare care se trezeste intr-un costum de metal atotputernic, ca mai tarziu sa afli ca lucrezi la ceva firma care se ocupa cu producerea de arme si din nu stiu ce motiv te-ai apucat sa construiesti un costum de metal. Partenerul tau te tradeaza spre sfarsitul jocului si trebuie bineinteles sa il elimini, asta dupa ce tot jocul ai fost atacat de armate necunoscute care se reinvie mai ceva ca Iisus si dintr-un motiv necunoscut continua sa te atace. In concluzie, daca nu ai vazut filmul, story-ul jocului pur si simplu e inexistent in teorie, neavand un inceput si neavand motive clare pentru actiunile care se petrec. Fanii Marvel sau a comic-urilor Iron Man nu vor gasi nimic familiar in joc inafara de personajul principal, care se controleaza ca o basculanta de altfel. Pe langa animatiile sacadate si inexpresive ale personajului tau (si ale inamicilor), omul de tinichea este greu de controlat, mai ales in modul “afterburner”, mod in care putem zbura cu viteza mare folosind propulsoarele din picioare si maini. Problema e ca ne vom lovi din 5 in 5 secunde de ceva si astfel nu ne putem bucura de zbor. Costumul e dotat la inceput cu un flamethrower, pe parcurs afland ca dispunem si de lasere din maini si un super-laser din piept. Combat-ul e unul extrem de repetitiv si plictisitor, totul rezumandu-se la point&click, fiind usurat si mai mult de auto-aim. Auto-aim-ul face toata treaba pentru noi, ramanandu-ne sa apasam click-ul din cand in cand pe armatele de inamici care apar din senin, sau pe bosii carora nu li se arata nici macar bara de viata. Pe langa arme, mai putem sa plonjam din aer cu viteza mare, producand un val de soc la impact. Aceasta metoda este nefolositoare, fiind greu de executat si aproape imposibil de nimerit inamici cu ea. Crezand probabil ca fac jocul mai complex, producatorii au introdus si un sistem de experienta prin care ni se auto-upgradeaza armele si armura, primind experienta pentru ele cu cat le folosim mai mult. Acest sistem nu isi are rostul din moment ce pana la sfarsitul jocului vom avea toate upgrade-urile la maxim si nici macar nu avem posibilitatea de alegere. Ca sa mai complice lucrurile intr-un mod frustrant, costumul dispune de 3 moduri: propulsion, armor si weapon. Cand intram in modul propulsion, energia costumului se concentreaza pe propulsoare pentru a zbura mai repede, modul fiind aproape fara rost avand in vedere ca majoritatea stagiilor sunt destul de mici si personajul oricum zboara destul de repede. In modul armor, costumul se intareste (cu aer probabil) si ne protejeaza de atacuri, viata scazand mai greu. Ultimul mod e weapon, care concentreaza toata energia in laserul din piept. Acest laser care are un damage mai mare decat celelalte arme dar pentru al putea folosi e nevoie sa stam pe loc cateva secunde, facandu-ne vulnerabili la orice atac, cu probabilitatea mare ca atacul nostru sa fie intrerupt. Gameplay-ul cu alte cuvinte este repetitiv, armele putine, controlul frustrant iar animatiile valoreaza cat o punguta cu 2 lei (vechi). Nu vom face altceva decat sa exterminam armate si armate de oameni dintr-o singura lovitura, cateva tancuri si cativa bosi enervanti si totul va fi extrem de usor avand in vedere ca jocul tinteste pentru noi. Iron Man a ruginit Un joc excelent, o grafica parca scoasa din viitor, insotita de cinematic-uri de exceptie. Cam asa suna partea asta articolului daca jocul ar fi fost lansat in ’98. Cel mai mizerabil lucru la Iron Man, e grafica. Texturi spalacite, modelele arata ca figurile de plastilina facute de copii, efecte grafice ieftine, iar shaderele…nu prea sunt. Pentru prima oara in anii mei de gaming, pot sa spun cu mana pe inima ca jocul e prost pentru ca grafica e proasta. Probabil daca avea un story de Planescape Torment, un gameplay fun ca Portal, atunci il puteam scuza, dar pentru un joc din 2008 sa se prezinte ca un joc vechi de 8-10 ani cu cateva efecte plus, este practic inacceptabil. Practic nu mai puteam sa il joc, pentru ca in momentul in care vedeam de ce a fost in stare sa scoata cineva pe piata, imi venea sa rad. Cinematic-urile sunt si ele parca de acum cativa ani, modelarea si expresiile fetei sunt primitive, singurul lucru care le mai salveaza fiind voice-acting-ul acceptabil. Daca punem intr-o oala un joc fara story (dar care ar fi trebuit sa aiba unul), o prezentare a jocului facuta in doi timpi si trei miscari, o atmosfera transparenta si o grafica antica, nu poate iesi decat un alt joc facut dupa un film/carte. Facut pentru a fi cumparat de masele de oameni care nu stiu ce ii asteapta, care vor inca o particica din lumea prezentata din film/carte. Cel mai grav lucru e ca publisher-ului si probabil producatorilor nu le prea pasa, avand in vedere ca isi scot oricum banii, indiferent de calitatea infecta a jocului. In concluzie: rebut.

vezi toate articolele