Jocurile Medal of Honor constituie una dintre cele mai cunoscute serii de FPS-uri care au apărut până acum. De exemplu, Medal of Honor: Allied Assault, lansat în anul 2002 pentru PC, urmat apoi de expansion-urile Spearhead şi Breakthrough, a reprezentat unul dintre cele mai atmosferice şi mai realiste shooter-e lansate vreodată. Totuşi, seria rivală Call of Duty ne-a adus totdeauna o acţiune mai dinamică, atmosfera de război fiind mult mai bine conturată, iar experienţa de joc mai plăcută. Ei bine, următorul titlul din seria Medal of Honor, botezat Airborne, promite posesorilor de PS3, Xbox 360 şi PC o acţiune complet neliniară, jucătorii putând alege decursul fiecărei bătălii.

Prima mare diferenţă între Airborne şi restul jocurilor Medal of Honor constă în modul prin care noi, jucătorii, începem misiunile. Astfel, în concordanţă cu numele jocului, se pare că fiecare misiune o vom începe printr-o paraşutare, ceea ce ne asigură că ne vom putea alege noi înşine locul de pe hartă din care să începem oricare nivel. Bineînţeles, paraşutarea efectivă se pare că va necesita ceva antrenament, nefiind o operaţiune atât de uşor de realizat precum poate părea la început, astfel că oricând ne putem trezi aterizaţi lângă un grup mare de inamici, dacă nu suntem atât de pricepuţi în manevrarea paraşutei. Deşi ni se promite că putem ateriza oriunde dorim pe hartă, cel mai recomandat este să nimerim în locurile marcate printr-un fum verde, deoarece sunt cele mai ferite de adversari şi aliaţii ne vor ajuta totdeauna acolo. Pe lângă aceste locuri sigure de aterizare, mai sunt şi cele 5 mult mai riscante, marcate printr-o paraşută albă, care nu doar că ne aduc medalii, dar ne şi oferă locuri foarte bune de început, precum acoperişurile unor case sau diferite turnuri, ideale pentru a ţinti şi lichida inamicii cu ajutorul unui sniper. Riscul constă în faptul că, dacă nu nimerim aceste locuri (fie şi cu o eroare de câţiva metri), ne putem trezi foarte uşor în mijlocul unui grup de inamici înarmaţi până în dinţi.

De îndată ce suntem la sol, va trebui să ne orientăm şi să ne dăm seama unde ne aflăm în raport cu inamicii, aliaţii şi obiectivele noastre. Dacă nu aterizăm într-un loc sigur, ne este foarte recomandat să ne găsim un loc de adăpost, să omorâm pe toţi cei care trag în noi şi să ne ajutăm aliaţii. În caz că rămânem singuri în respectiva zona, cel mai indicat e să ne grăbim cât putem de repede către o zonă sigură marcată cu fum verde, unde vom fi ajutaţi, cu siguranţă, de către aliaţi. Astfel, jocul devine mult mai dinamic şi mai provocator decât precedentele Medal of Honor, renunţând complet la liniaritate. Nu ne mai putem baza pe capacitatea de a memora evenimentele scriptate din nivel, cum era cazul în anterioarele jocuri din serie, deoarece aici fiecare situaţie şi inamic vor fi influenţate de către alegerile pe care noi le facem în decursul misiunii. Ne este promis astfel un A.I. cu totul nou, capabil să răspundă dinamic în funcţie de fiecare acţiune pe care noi o facem. Producătorii au mers pe ideea că, din moment ce jucătorul atacă totdeauna în mod diferit, inamicii să poată raspunde şi ei diferit, astfel că de fiecare dată vom fi surprinşi de aptitudinile A.I.-ului. De asemenea, şi inteligenţa artificială a aliaţilor a fost total modificată. Majoritatea dintre ei vor intra pe câmpul de luptă exact ca noi, fiind aruncaţi din avion cu ajutorul unei paraşute, putând ateriza oriunde pe hartă. Aceştia vor intra în lupta cea mai apropiată de ei, ca apoi, după ce aceasta s-a încheiat, să caute alta la care să participe. Când aliaţii intră într-o luptă cu inamicii, aceasta nu se va termina decât atunci când jucătorul va sosi, astfel că rolul nostru va fi unul decisiv.

vezi toate articolele