Când studiourile People Can Fly au lansat Painkiller, aşteptările nu erau prea mari, dar cu toate acestea jocul a lăsat în urma sa o mică istorie de succes. El a fost îndrăgit atât de mult de fani, încât producătorii au fost “nevoiţi” să lanseze un add-on, lucru rar întâlnit în această industrie. Cu atât mai mult cu cât în 2004 au văzut lumina zilei Doom 3 şi Half Life 2, titluri “cu greutate” pentru genul FPS. Cireaşa de pe tort a reprezentat-o însă faptul că Painkiller era un FPS old-school, a la Serious Sam, în care trebuia mai întâi să tragi şi de abia după aceea să pui întrebări. Au trecut aproape trei ani de la lansarea originalului, iar acum studiourile Mindware ne prezintă Painkiller: Overdose, un titlu menit să facă legătura între Painkiller şi viitorul Painkiller 2.

De data aceasta vei intra în rolul lui Belial, o fiinţă născută dintr-o idilă puţin ieşită din comun (puţin mai mult chiar) între un înger şi un demon. Istoria acestuia este cât se poate de simplă, fiind renegat de ambele “super-puteri” şi aruncat în urmă cu multe milenii în una dintre temniţele Purgatoriului. Evenimentele din primul Painkiller însă au dus la eliberarea sa prematură, el pornind acum să se răzbune pe cei care l-au închis.

Ca şi predecesorii săi, Overdose este un un first person shooter old-school în adevăratul sens al cuvântului: complet liniar, în care mergi din cameră în cameră, omori toţi monștrii și treci mai departe. Ba chiar pentru a sublinia liniaritatea totală, adaug faptul că ești blocat efectiv în camerele din niveluri și nu mai poți înainta decât după ce ai făcut curățenie şi nu ţi-a scăpat niciun monstru. Jocul aruncă astfel asupra ta hoarde nenumărate de inamici, iar tu trebuie să-i căsăpești pe toţi, scopul mareț "de după" fiind să le absorbi sufletele (care apar cu verde dacă sunt normale sau cu roșu dacă sunt mai "calitative") în speranţa primirii unui bonus cât mai mare la sfârșitul nivelului, odată cu afişarea scorurilor. Când strângi un număr suficient de mare de suflete (66), Belial intră în modul “berserk” pentru câteva zeci de secunde (sau demon-mode cum este denumit de către producători), timp în care inamicii se mişcă în slow-motion, fiind foarte uşor să-i omori, printr-un singur click de mouse (în acest mod, Belial mai are ca bonus şi invincibilitate).

Creaturile pe care le vei întâlni sunt printre cele mai variate din câte am văzut până acum într-un FPS, ele fiind însă şi cât se poate de exotice: de la minotauri, ciclopi, gladiatori ciudaţi, minioni drăceşti, moartea cu coasa, scheleţi, mumii şi ninja până la geişe ucigaşe, roboţi înfuriaţi şi inamici imenşi - creaturi mari cât tot ecranul, în anumite cazuri “echipaţi” şi cu tentacule.

vezi toate articolele