Pentru cei care nu stiu, Silverfall: Earth Awakening reprezinta un stand alone add-on la asa-numitul action-RPG, Silverfall de la Monte Cristo. Modul in care a fost conceput permite jucatorului sa ia jocul de la inceput, fara a fi nevoit sa joace campania originala. Astfel, Silverfall: Earth Awakening este accesibil oricarui jucator, indiferent de experienta sa in universul jocului. Natura si tehnologie Acestia sunt cei doi poli pe care ii propune jocul si intre care trebuie sa se situeze jucatorul. Alegerea este facuta este facuta de la crearea personajului, aceasta determinand si statutul acestuia, evolutia lumii, precum si item-urile cu care incepe. Conflictul dintre tehnologie si natura este comva aplanat, in favoarea uneia sau a celeilalte, in comformitate cu alegerea jucatorului, rolul sau in primele ore de joc fiind acela de a mentine acest echilibru. Bineinteles, avand in vedere ca e vorba de un action-RPG (daca inca nu v-ati „prins”, da, e vorba de un hack and slash), jucatorii nu trebuie sa se astepte sa gaseasca cine stie ce complicatii sau elemente de profunzime ale acestei teme. Pentru cei familiarizati cu lumea RPG-urilor, ideea seamana cu cea din Arcanum, insa doar la nivel de sugestie, pentru ca intre cele doua universuri nu exista termen de comparatie. La atac! Cam asta veti face pe tot parcursul jocului, dupa peisaje naturale sau industriale si cateva dialoguri care, desi sunt toate vorbite, nu au foarte mult farmec, urmeaza partea de killareala. Avand in vedere ca vorbim de un add-on, ne asteptam si la un nivel avansat al personajului, acesta incepand la level 45. Skill tree-ul, aparent destul de stufos, nu ofera foarte multe posibilitati de dezvoltare, cu click si right click rezolvandu-se 99% din conflicte. Tocmai din aceasta cauza, adaptarea la joc se realizeaza destul de usor, acest lucru fiind printre plusuri. De altfel, nici nu e nevoie de un tutorial, interfata si felul in care aceasta functioneaza fiind suficient de intuitive. Actiunea jocului se desfasoara conform schemei clasice a hack and slash-urilor: quest-killarerala-culesul item-urilor-level up. Ramane de vazut cat de atractive si de calitate sunt aceste momente. Un element inedit al jocului il reprezinta posibilitatea de a colecta materiale si de a construi din ele item-uri. Exista chiar si o clasa care are ca principala activitate crafting-ul. Daca exigentele la capitolul story si dialoguri sunt minimale, desi am putea aprecia faptul ca producatorii s-au straduit, sa vedem ce se poate spune despre gameplay. Skilltree-ul destul de saracut si cu posibilitatea de dezvoltare in toate directiile, fapt nu tocmai la locul lui, diminueaza si cantitatea deja minuscula de roleplay din joc. La modul concret, clasele sunt cele care stabilesc stilul de joc, astfel, cineva care vrea sa disturga tot ce-i sta in cale va alege berseker, impatimitii magiei, mage, cai care vor sa atace de la distanta, hunter etc. Pe parcursul jocului, jucatorul va gasi item-uri si seturi corespunzatoare clasei si aliniamentului, astfel, un hunter sustinator al naturii va avea bow sau crossbow, in vreme ce unul pasionat de tehnologie va avea o pusca. Aceasta diversitate reprezinta unul din punctele bune ale jocului. Pe langa acestea, jucatorul va fi insotit de doi companioni, pe care si-i va alege din mai multe personaje disponibile, care ii vor face mai usor parcursul luptelor si al caror inventory este in totalitate customizabil. De dragul bunului simt, acestia mai au o serie de replici privitoare la anumite questuri la care, din pacate, jucatorul nu are decat doua raspunsuri standard, fie esti politicos cu tovarasul de lupta, fie il expediezi. In focul luptei Daca ar fi sa aruncam o privire generala asupra jocului, am ajunge la lupte, ca pana la urma despre ele este vorba. Cum se desfasoara acestea? Ei bine, luptele nu sunt chiar un festival de click-uri, personajul, o data ce i se da o indatorire, va continua sa atace in stilul ales. Astfel, jucatorul e nevoit sa apese click si right click doar atunci cand vrea sa schjimbe stilul de atac. Prestatia companionilor in lupta este, in mod imbucurator, customizabila si chiar functionala. Sunt rare momentele in care jucatorul va blestema Ai-ul companionilor. Mai ales daca are un healer in spate, atunc se poate spune ca nimic nu-i sta in cale. Acest din urma aspect nu este insa neaparat pozitiv, jcoul fiind in general destul de usor. Multi inamici sunt greu de ucis, insa cu back-up de la healer, jucatorul le poate face fata. Uneori luptele cu bossi sunt chiar prea lungi si anoste. Insa daca vorbeam de AI-ul bun al companionilor, nu acelasi lucur se paote spune si despre inamici, cae au fost mai putin inzestrati la acest capitol. Desi monstri sunt destui de interesanti, de la greedy vegetable la walking fortress sau flame thrower guard, comportamentul lor e, in general, destul de ciudat. Sa nu mai vorbim de faptul ca de cele mai multe opri conteaza cantitatea in care vin, importanta fiind slabirea randurilor. Din cele observate pana acum este destul de clar ca Silverfall: Earth Awakening este un hack and slash si nici nu-si propune sa fie mai mult. Jocul exploateaza avantajul principal al genului, adica actiune din plin. De multe ori este chiar fun, de exemplu atunci cand ucizi un inamic de la distanta dintr-o impuscatura cu hunter-ul, insa repetitivitatea luptelor si a monstrilor diminueaza elanul. Din pacate, se paote spune fara niic o rezerva, ca Silverfall impartaseste si elementele cele mai frustrante din hack and slash-uri. Primul dintre ele este respawn-ul inamicilor. Desi exista optiunea fast travel catre orase, care mai diminueaza din frustrare, nu e deloc placut sa te plimbi prin imprejurimi cu quest-uri secundare sau alte treburi si sa dai mereu de aceeasi si aceeasi monstri. Al doilea element, in parte si cauza a celui dintai, il reprezinta surpaaglomerarea inventroy-ului. Desi acesta este gandit mai organizat decat in alte jocuri (in sensul ca exista sectiuni separate pentru arme, armuri, potiuni si materiale), e departe de a fi incapator dupa ce ai de-a face cu hoarde de monstri, fiind o munca destul de enervanta sa vezi la ce obiecte renunti. Game Awakening... Toate acestea fiind spuse, au mai ramas rafica si sunetul. Grafica incearca sa o fere o reprezentare cat de cat realista care si reuseste pana se ajunge la efectele „tehnologice”. Diferenta dintre peisajele naturale si cele artficiale este vizibila in privinta calitatii. Acest lucru imi aduce aminte de Hard to be a God, alt joc care a incercat sa imbine atmosfera medievala cu cea futuristica. Rezultatul nu e tocmai reusit nici in cazul lui Silverfall, cel putin din punct de vedere grafic. Tot la grafica se pot reprosa formele cam patratoase si camera, care este uneori devine destul de incomoda. In ceea ce priveste sunetul, acesta este probabil piesa de rezistenta a atmosferei (cat de firava ar fi aceasta...). Muzica senina si calma din capitala Silverfall da impresia de pace si armonie, in vreme ce luptele sunt animate de un fundal sonor pe masura. Din pacate se mai pierde din calitate atunci cand e vorba de voci. Desi jocul nu are cerinte exagerate si este optimizat la un nivel acceptabil, la capitolul detalii tehnice, nu pot sa nu mentionez faptul ca Silverfall: Earth Awakening este un adevarat devorator de spatiu pe hard disk. Faptul este cu atat mai ciudat, avand in vedere ca vorbim de un add-on care nu ofera un univers foarte mare si o actiune care sa dureze atat de mult. Daca ar fi sa rezumam impresia generala pe care o face, am putea sa spunem ca Silverfall: Earth Awakening este un hack and slash mediocru. La intrebarea fireasca pe care si-ar pune-o un gamer, „de ce sa joc Silverfall?” raspunsul pe care jocul pare a-l oferi, este actiunea intensa pe care ofera si cateva momente de fun. Daca acestea sunt suficeinte pentru a parcurge orele pe care jocul le promite....ramane de vazut.

vezi toate articolele