După luni de aÅŸteptare, iată că vedem pe piaţă ultima creaÅ£ie a lui Will Wright, initulată sugestiv Spore. Ce promitea acest joc înaintea lansării? Cinci stadii diferite, fiecare cu o experienţă unică de joc, bazate pe dezvoltarea unui organism de care ai grijă începând de la stadiul de celulă. O idee pe care nu s-a bazat nici un joc până acum ÅŸi care suna foarte bine, mai ales datorită libertăţii nemărginite pe care pare să o ofere jucătorului. Vom vedea în continuare cum a reuÅŸit să realizeze Spore aceste obiective. De la lupta pentru hrană la cucerirea galaxiei Cam aÅŸa ar putea fi rezumată ideea jocului celor de la Maxis. Un singur joc îÅ£i oferă posibilitatea de a prelua o celulă, a alege anumite modificări ÅŸi structuri, de a o aduce la maturitate, de a determina caracteristicile pe care le va transmite generaÅ£iilor viitoare ÅŸi de a ajunge la stadiul de organism avansat. De aici, decisive vor fi interacÅ£iunile cu celelalte organisme ce populează planeta, ÅŸi instaurarea dominaÅ£iei asupra lor, pe cale paÅŸnică sau mai puÅ£in paÅŸnică. După cucerirea întregii planete, creaturile vor căuta să exploreze galaxia, să intre în contact cu alte civilizaÅ£ii ÅŸi să se impună asupra acestora. Aceste etape sunt concretizate prin cele cinci faze care pot fi parcurse în joc. Să le luăm pe rând. Prima etapă este ÅŸi cea mai simplă, scopul jucătorului fiind acela de a hrăni celula, fie cu alge, fie cu celelalte celule ce populează apa, fie cu amândouă, alegerea determinând tipul de organism în care se va dezvolta ulterior (carnivor, ierbivor sau omnivor). BineînÅ£eles, plimbările prin adâncurile apei nu vor fi numai în scopul admirării peisajului, jucătorul fiind ameninÅ£at la fiecare moment de organisme mai mari care îl iau drept hrană. Mai ales pentru celulele „carnivore” acest lucru reprezintă un motiv permanent de îngrijorare. Pe lângă hrana cea de toate zilele, jucătorul poate colecta ÅŸi câteva părÅ£i care îi vor face celula mai rapidă sau mai puternică. Acestea însă vor fi total inutile după terminarea acestui stadiu. După prima etapă, relativ scurtă, jucătorul îÅŸi poate edita creatura pornind de la celula iniÅ£ială. Pe suprafaÅ£a planetei, scopul său va fi acela de a-ÅŸi dezvolta suficient creierul pentru a putea conduce o comunitate cât mai mare. Dezvoltarea se poate realiza în două moduri: formând alianÅ£e sau vânând ÅŸi exterminând celelalte creaturi. Jucătorul le poate face pe amândouă, atât cât îi permit structurile pe care le alege. Aceasta pentru că, pe parcursul evoluÅ£iei, jucătorul poate alege, pe baza punctelor de ADN câÅŸtigate, picioare mai rapide, alÅ£i ochi, aripi, Å£epi etc. BineînÅ£eles, fiecare din aceste componente îmbunătăţeÅŸte anumite aspecte, astfel că rasele mai paÅŸnice vor alege structuri care să le permita charm, dance, pose sau sing cât mai mari (skill-uri sociale), iar celelalte vor da mai mută atenÅ£ie tipurilor de atac, hit points-urilor etc. O dată această etapă încheiată, jucătorul va ajunge să controleze un trib. Tribul va păstra aspectele customizabile, numai că de această dată numai la nivelul simbolurilor oficiale ale tribului ÅŸi a îmbrăcăminÅ£ii membrilor. Aceasta înseamnă că toate modificările de fizionomie sau estetică vor trebui facute în creature stage, altfel veÅ£i rămâne cu aceeaÅŸi creatură dezvoltată pe jumătate sau de care nu mai sunteÅ£i mulÅ£umiÅ£i pe tot parcursul jocului. Scopul va fi subordonarea celorlalte triburi, tot pe cale paÅŸnică sau prin război. În funcÅ£ie de alegere, jucătorul va dezvolta clădiri care să producă cornuri ÅŸi alte instrumente muzicale pentru a impresiona adversarii sau ciocane, suliÅ£e ÅŸi făclii pentru a-i ataca. O dată înceiată cucerirea, jucătorul va fi teleportat în lumea civilizată. De menÅ£ionat ÅŸi că o dată cu stadiul tribal se schimbă ÅŸi perspectiva aceasta fiind până la sfârÅŸit asemănătoare jocurilor de strategie. În această a patra fază, jucătorul va avea foarte multe lucruri de editat: townhall, 9 tipuri de vehicule în total (deÅŸi nu teribil de deosebite), alte clădiri, îmbrăcămintea cetăţenilor. Mai trebuie menÅ£ionat ÅŸi că de la acest punct, înfăţiÅŸarea creaturilor aproape că nu mai contează, pentru că în jocul propriu-zis nu mai apar decât oraÅŸe sau vehicule, creaturile le veÅ£i vedea doar în câteva meniuri diplomatice. În funcÅ£ie de drumul urmat până la acel punct, vi se va oferi unul din cele trei tipuri de oraÅŸe. În concordanţă cu aceste tipuri se produce ÅŸi evoluÅ£ia. OraÅŸele militare se bazează pe forÅ£a armată, oraÅŸele economice stabilesc rute comerciale care în final conduc spre cumpărarea oraÅŸelor rivale iar oraÅŸele religioase pot converti cetăţenii nemulÅ£umiÅ£i din fortăreÅ£ele inamice. După dominaÅ£ia globală, întreaga galaxie i se deschide jucătorului. În ultima etapă nava spaÅ£ială pe care o controlezi îndeplineÅŸte misiuni pentru planeta sa, intră în contact cu alte civilizaÅ£ii, face diverse misiuni pentru ele în vederea alianÅ£ei, stabileÅŸte rute comerciale, colonizează alte planete sau se războieÅŸte cu rase extraterestre. SpaÅ£iul este considerat aÅŸadar, ultima frontieră a civilizaÅ£iei. Faza galactică este ÅŸi cea mai întinsă, în multiplayer existând actualmente 5 milioane de specii făcute de useri. Acum, că am trecut în revistă care sunt punctele esenÅ£iale ale jocului, să urmărim ÅŸi alte aspecte. Sandbox Cele cinci etape în care este împărÅ£it Spore oferă experienÅ£e diferite de joc, după cum spuneam ÅŸi la început. Însă pentru toate există mai multe puncte comune. Voi menÅ£iona mai întâi stilul deja inconfundabil al celor de la Maxis de a crea jocuri care să-i dea jucătorului o mare libertate. Această libertate are însă neajunsurile ei ÅŸi nu e chiar aÅŸa colosală pe cât pare. Ce vreau să spun cu asta? Un lucru foarte simplu: că nu e suficient să-Å£i creezi ÅŸi să-Å£i colorezi cum vrei creatura/clădirea/nava spaÅ£ială daccă toate acestea rămân ancorate în lumea destul de limitată a jocului. Această lume, deÅŸi populată de un număr impresionant de creaturi ÅŸi schimbată random, nu-Å£i oferă prea multe posibilităţi. PoÅ£i fi bun, rău sau ceva între, însă nimic mai mult. Åži de obicei vei alege calea cea mai uÅŸoară. Un exemplu relevant în acest sens este cel din civilisation phase: desi cucerisem ÅŸi omorâsem tot ce se putea în fazele anterioare, în această etapă mi-am dat seama că e mult mai uÅŸor să acÅ£ionez pe partea economică, de aceea am ales această cale. Se poate spune că e bine că există diversitate, însă diversitatea e doar de suprafaţă. Din acest punct de vedere, Spore n-o să se compare niciodată nici cu cel mai slab RTS, pentru că uită un lucru simplu, legătura dintre aspectele economic, militar sau religios. Însă la acest punct voi reveni mai târziu. Care ar fi dezavantajele unor jocuri de tip „sandbox”? Pentru că, în ciuda diferenÅ£ei de abordare, Spore tinde mult spre stilul sandbox. În primul rând, atunci când ai multe creaturi, personaje, toate customizabile, nu mai ai nimic fix, deci nimic memorabil sau fascinant (decât dacă eÅŸti fascinat, până la un punct, de propria creaÅ£ie). Apoi mai e problema cu „limba universală” pe care o vorbesc personajele. Ca ÅŸi în Sims, mi s-a părut foarte stresantă. Prefer să au personajele vorbind engleză sau chiar ÅŸi altă limbă decât să se creeze senzaÅ£ia artificială că lumea influenÅ£ată de mine a avut cine ÅŸtie ce dezvoltare (inclusiv lingvistică) alternativă. Care aspect suferă cel mai mult datorită acestor dezavantaje? Atmosfera. Ce nu merge Ar fi de fapt mai multe lucruri care nu prea merg în Spore, sau care merg ca vai de capul lor. Primul ar fi grafica. Făcând abstracÅ£ie de engine-ul care nu pare a fi tocmai de ultimă oră ÅŸi considerând că Maxis a pornit de la buna intenÅ£ie ca jocul lor să fie cât mai accesibil publicului larg, nu putem să nu arătăm neajunsurile grafice. Modelele ÅŸi în general lumea jocului ar fi putut fi, categoric, mai bine lucrată. Apoi, mai gravă este problema camerei care afectează ÅŸi gameplay-ul. În creature phase poÅ£i muri de mai mule ori datorită camerei deosebit de enervante care se întoarce greu ÅŸi nu poÅ£i fugi la timp. În fazele mai strategice perspectiva este rigidă, camera se miÅŸcă greu ÅŸi necesită atenÅ£ie suplimentară. Alte neajunsuri Å£in de gameplay ÅŸi cred că erau destul de previzibile: atunci când îÅ£i propui să faci prea multe nu-Å£i ies toate aÅŸa cum ar trebui. DeÅŸi se vrea simplu, controlul este greoi de la început ÅŸi până la ultima fază, când în sfârÅŸit devine acceptabil. De asemenea, jocul este foarte simplist. Bine, s-ar putea spune, acest lucru este bun pentru că, din nou, jocul trebuie să „prindă” un număr cât mai mare de jucători. S-ar putea ca această observaÅ£ie să fie subiectivă, însă mi se pare că foarte multe aspecte din Spore prind în rândul publicului cu vârste foarte mici. Ce om matur poate privi cu entuziasm cum dansează sau cântă creaturile ÅŸi asta nu o dată, ci de zeci de ori, în scene, în opinia mea, mai enervante decât skill-ul „social” din Sims? Bine, nu e obligat să facă asta, poate să treacă la atac, însă aici, cel puÅ£in în stadiul de creatură, lucrurile stau ÅŸi mai rău. În afară de skill-urile inutile (charge e cel mai bun exemplu), lupta nu e decât o înÅŸiruire de click-uri periclitată uneori de miÅŸcările anormale ale camerei. Despre celelalte stadii, deja am spus că nu se pot compara cu vreun RTS sau builder din cauză că sunt mult prea simple. Mai trebuie menÅ£ionate ÅŸi dificultăţile din galactic phase, apărarea unor planete din sisteme mai îndepărtate în condiÅ£iile în care dispui numai de o navă. E greu de înÅ£eles ce colonizare în masă plănuieÅŸte să facă jucătorul cu o singură navă. EvoluÅ£ie pe înÅ£elesul tuturor? În sprijinul celor spuse mai devreme ar mai fi ÅŸi modul în care a fost abordat procesul evoluÅ£iei. După cum se spunea, Spore ar fi trebuit să fie un joc revoluÅ£ionar din acest punct de vedere. Însă felul în care este tratată evoluÅ£ia este pueril. De la început până la sfârÅŸit, jocul nu conÅ£ine niciun dram de realism: viaÅ£a apare de pe un meteorit, există celule cu ochi sau gură, nu există nici un stadiu intermediar între organismele acvatice ÅŸi cele terestre, în sfârÅŸit civilizaÅ£ia modernă e reprezentată de niÅŸte organisme dubioase care nici măcar mamifere nu sunt (că sunt păsări, reptile, sau altceva, e la dispoziÅ£ia jucătorului să aleagă). Iar procesul evoluÅ£iei ca achiziÅ£ionare de diverse structuri e destul de forÅ£at. Până ÅŸi un copil poate să se întrebe de ce dacă am adăugat aripi unui pui, toÅ£i componenÅ£ii speciei vor avea ÅŸi ei aripi. Aici se poate obiecta că procesul evoluÅ£iei e foarte greu de reprezentat într-un joc ÅŸi acest lucru este adevărat. Însă ar fi fost soluÅ£ii, eu mă gândeam că un sistem use-based ar fi fost foarte interesant, mult mai realist ÅŸi ÅŸi-ar fi găsit utilitatea ÅŸi într-un non-RPG. Mi se va reproÅŸa, poate, că am pretenÅ£ii prea mari de la producători, însă dacă ne gândim cât accent au pus pe ideea evoluÅ£iei în prezentările pe care le făceau jocului, n-au nicio scuză.

vezi toate articolele