Statutul jocurilor adventure poate fi rezumat destul de simplu daca spunem ca noile aparitii sunt intr-un numar restrans si ca elementele de noutate sunt chiar si mai putine. Ce se intampla atunci cand un adventure incearca sa aduca o suflare noua in genul adventure? Acesta ar fi cazul jocului The Experiment, care pleaca de la niste idei bune si ingenioase. In cele ce urmeaza, vom obseerva cum se dezvolta aceste idei si care este rezultatul final. Din spatele camerei The Experiment ofera o experienta foarte interesanta de joc datorita perspectivei pe care o ofera. Astfel, jucatorul nu mai intra in posesia unui alter ego virtual si nici nu mai controleaza cine stie ce super erou. Posesor al unei identitati necunoscute (putem sa credem foarte bine ca personajul din spatele camerei se identifica cu insusi jucatorul), te afli in situatia de a ajuta un personaj sa scape de pe un vapor pe care, aparent, a avut loc un accident teribil. Personajul respectiv, Lea Nichols, face parte din oamenii de stiinta care lucrau la o misiune confidentiala: studiul unei specii nou descoperite (tyriades) si sintetizarea unei substante emise de aceasa care are efecte benefice asupra organismului uman (hidroxide oxidryn). Cu toti membrii echipajului morti sau disparuti, rolul jucatorului este de a o ghida pe Lea prin diversele incaperi si, pe masura ce inainteaza, aceasta are flashback-uri cu ceea ce s-a intamplat. Reconstituirea este posibila si prin intermediul conturilor diversilor membri pe care jucatorul le descopera pe parcursul jocului. Prin citirea fisierelor acestora sau a email-urilor primite, jucatorul afla conflictele interne sau alte probleme ale echipajului. Camere, camerute, ferestre si... iar ferestre Toate acestea suna foarte bine ca idei. Din pacate, implementarea nu este cea mai fericita. Teoretic, controlul este foarte simplu: urmaresti personajul cu ajutorul camerelor ce se afla in zona respectiva si cand vrei sa se duca intr-un loc anume, aprinzi lumina. Toate acestea nu sunt insa foarte user friendly , pentru ca in majoritatea timplului jucatorul va trebui sa navigheze printre o multime de ferestre. In primul rand ai area map, care trebuie lasata deschisa tot timpul, mai ai o fereastra cu ceea ce se vede, daca te mai uiti la alta camera, se va deschide alta fereastra, in sfarsit, daca vrei sa faci anumite reglaje la camera o noia fereastra va fi necesara. Si toate acestea fara a mentiona ca explicatiile pe care le primesti la inceput nu sunt cele mai edificatoare, astfel incat te vei trezi la un moment dat cu o intrebare foarte fireasca: ce trebuie sa fac eu pana la urma in jocul asta? Probabil ca este foarte bine de stiut pentr oricine intentioneaza sa se apuce de The Experiment ca atunci cand protagonista ajunge intr-o camera trebuie sa aprinzi toate luminile la rand, altfel te poti trezi cu surpriza „placuta” ca a uitat vreo cheie ceva, pe care o vei cauta ulterior. Daca navigatul printre ferestre este obositor pentru oricine la inceput, se poate spune ca te obisnuiesti intr-un final cu ele. Tot ce e posibil, insa datorita unghiului camerelor, a faptului ca tot trebuie sa le schimbi, sa dai zoom sau nightvision, interfata jocului se dovedeste a fi cat se poate de frustranta. Este un sentiment care nu te paraseste in nici o clipa a jocului. Desi este binevenita ideea de a nu mai controla personajul principal, modul in care lumea jocului iti este accesibila lasa de dorit, creandu-ti mereu impresia ca mergi „la nimereala”. Ce se intampla daca trecem totusi de control? Pseudo-oameni de stiinta Story-ul, din cate am mentionat ceva mai devreme, pare cat de cat decent. Din pacate, nu reuseste insa sa treaca pragul de decent. De ce? Dupa cum am zis, ideea in sine este buna si admirabila, insa modul in care a fost pusa in practica lasa de dorit. Astfel, desi ne aflam in mijlocul unor laboratoare devastate, a unui experiment esuat si atmosfera reuseste sa surprinda foarte bine aceste lucruri, aducand un plus la capitolul „feeling”, daca acordam mai multa atentie laturii stiintifice, lucrurile nu stau prea bine. Ce vreau de fapt sa spun? Vrei sa faci un joc despre oameni de stiinta si monstruozitatile pe care acestia le comit? Ok, ideea e laudabila, insa trebuie ca acestia sa semene, cat de putin, a oameni de stiinta, si activitatea lor sa para cat de cat realista. In ce situatie se afla The Experiment? In primul rand, oricine n-a ramas corigent la chimie prin clasa a noua isi da seama cat de absurd e numele „hidroxid oxidryn”. Daca aveau ceva fictiv de facut puteau macar sa caute alti termeni decat arhicunoscutii componenti hidrogen si oxigen. Ce sa mai vorbim ca, pentru un plus de realism, chipurile, vezi la un moment dat o formula scrisa pe o tabla...de la componentul respectiv. E interesant ca desi numele ne indica un component anorganic, structura de pe tabla este inventata dupa cele organice. Si repet, nu e nevoie sa fii mare chimist ca sa-ti dai seama de aceste lucruri, putina atentie la detalii n-ar fi stricat, asta daca nu presupunem ca jucatorul este un copil de 10 ani care ia de bune povestile cu formule si „hidroxidul de oxidrin”. In al doilea rand, pe langa formule, savanti si experimente avem parte de proprietati supranaturale precum telepatia si clarviziunea. Sa spunem ca aceasta combinatie este mai curand nefericita. De ce? In fond la un joc avem parte de libertate totala, si puterile supranaturale n-au fost niciodata interzise. Insa in momentul cand acestea sunt legitimate de niste considerente pseudo-stiintifice aduc periculos de mult cu obscurantismul sau irationalismul. Cu siguranta ca nu vrea nimeni sa vada prin jocuri „clarvazatori” care-si explica puterile prin nu stiu ce forte, energii si alte lucruri care aduc, mai mult sau mai putin cu activitatea stiintifica. Mi s-ar putea reprosa ca exagerez si probabil ca obiectiile mele sunt valabile in cazul oricarui om care se increde in stiinta si mai putin in lucruri „supranaturale”. Insa combinatia care s-a incercat in The Experiment ramane nefericita. In fine, se mai poate mentiona si personalitatea si atitudinea personajului principal, care numai a om de stiinta nu aduce. Asta ca sa nu aducem in discutie nici scenele siropoase si, de la un anumit punct, previzibile. Toate acestea scad drastic din valoare story-ului, care se mentine totusi pe linia de plutire, in special datorita atmosferei si a informatiilor ce pot fi aflate din fisierele staff-ului si ilustrarile personalitatilor lor. Instrumentele de lucru... Ce ar mai ramane? Grafica este destul de bine realizata, cel putin pentru necesitatile unui adventure cat de cat. Pacat insa ca peisajele in game sunt oarecum limitate de controlul greoi al camerelor. Sunetul este una din partile destul de bune ale jocului: cu muzica adecvata atmosferei si efecte bine realizate. Din pacate si aici exista un inconvenient: voice acting-ul. Vocile propriu-zise nu reprezinta o problema, ci mai degraba traducerea din franceza (limba in care a fost initial lansat jocul), uneori, cuvintele nici nu coincid cu subtitrarea. La partea tehnica jocul nu sta extraordinar. Am in vedere aici timpii nu chiar neglijabili de incarcare, atat la load, cat si la trecerea dintr-o zona in alta. Si cum personajul se va plimba destul de mult pe nava abandonata, plimbarile nu vor fi din cele mai comode. Daca ar fi sa sintetizez in cateva propozitii specificul adventure-ului The Experiment, as putea spune ca orice idee nousa sau inovatie este binevenita, insa atat timp cat permite o abordare cat mai facila. Or, tocmai la acest capitol sunt cele mai mari lipsuri. Jocul merita sa fie jucat pentru originalitatea abordarii si pentru noutatile surprinzatoare pe care le aduce in genul adventure, cu toate ca nuantele in care sunt „colorate” toate acestea sunt mai degraba mediocre.

vezi toate articolele