The Witcher, jocul polonezilor de la CDProjekt reprezinta una din aparitiile cele mai inedite pe plaiurile RPG-urilor, si-asa din ce in ce mai rare in ultima vreme. Tocmai de aceea, atentia fanilor a fost concentrata in mod special pe acest joc, vom vedea in continuare cum reuseste sa se incadreze in specificul genului si, in acelasi timp, cum aduce si elemente de noutate. O meserie...neobisnuita Geralt de Rivia... witcher, cam asa arata cartea de vizita a jucatorului. Ce este un witcher? Un luptator foarte bine antrenat, supus mai multor probe, modificat prin diverse substante si ierburi, aproape separat de esenta sa umana, cu misiunea de a elibera lumea de spirite malefice si cam de tot ce tine de „radacina raului”. Si dupa cum veti vedea in lumea jocului, raul are mai multe forme de manifestare si de a se ascunde, astfel ca misiunea unui witcher devine de multe ori incerta. Desi jocul emana o atmosfera de Ev Mediu, cu luptatori purtand zale si sabii, cu un ordin religios de calvaleri, cu vrajitoare si intampalri misterioase, manifestarea raului se face prin mijloace moderne. Ce inseamna acest lucru? Faptul ca veti avea de-a face cu numeroase intrigi si complicatii, cu probleme de ierarhie sau de politica. Acest lucru are niste implicatii foarte interesante, creand o atmosfera unica. Si daca tot am incalcit problema witcher-ului sa vedem si ce-i cu Geralt. Personajul central al jocului, asupra caruia veti prelua controlul este intruchiparea unui witcher experimentat: cu insemnele luptelor pe care le-a purtat, cu parul alb datorita efectelor secundare ale „imbunatatirilor” la care a fost supus, foarte iscusit in manuirea sabiei si celebru pentru eliberarea unei fiice de imparat de sub dominatia unui demon. Din motive necunoscute, isi pierde memoria si este silit sa ia totul de la inceput, impreuna cu cei cativa witcheri care au ramas in lume, si a care sunt amenintati de un cult misterios, numit Salamandra. De aici pornesc aventurile jucatorului, in cautarea destinului lui Geralt. In cautarea Raului... Dupa cum spuneam mai devreme, lumea din The Witcher este prin definitie fantasty, mai ales ca jocul este inspirat de un roman al scriitorului polonez Andrzej Sapkowski. Suprafetele destul de mari pe care le are de explorat jucatorul, creaturi care de care mai diverse, discutii cu personajele si questuri, toate aduc o cantitate semnificativa de roleplaying, iar stilul de joc va fi indragit cu precadere de fanii Gothic. Insa asta nu e tot, The Witcher are specificul sau, putin exotic, cu spirite, hellhounds, plante carnivore, vrajitoare. Atmosfera este foarte bine realizata si la aceasta contribuie muzica de foarte buna calitate, cat si personajele bine individualizate. De altfel, in jurnal, jucatorul va gasi informatii cu privire la fiecare personaj, si multe din asumptiile sale initiale cu privire la anumite persoane se vor dovedi inselatoare. Acesta este un punct forte al jocului, intrucat reuseste sa uimeasca prin rasturnarile de situatie si ofera multa diversitate. Grafica este, de asemenea, foarte buna, mai ales ca la prima vedere nimeni n-ar spune ca engine-ul jocului e din 2002. Iata ce „minuni” poate face Aurora engine, folosit pentru NWN. Daca mai observam si camera care este clar peste ceea ce am vazut in NWN si chiar in NWN2, jocul are un plus la partea grafica. Nu acelasi lucru se poate spune insa despre infatisarile personajelor: acestea sunt foarte interesant realizate, dar, din pacate, cam putine. Aceasta inseamna ca vom vedea foarte multe personaje cu aproximativ aceeasi infatisare, fapt ce scade din realismul atmosferei. Daca am vorbit de partea „agreabila” a celor ce populeaza lumea din The Witcher, sa vedem cum stam si in caz de forta majora. Alternanta zi-noapte si questurile specifice pentru fiecare perioada a zilei constituie aspecte foarte interesante si ingenioase ale jocului. In general, ziua iti ofera o priveliste linistita pe plaiurile din imprejurimile orasului sau pe strazi, iar noaptea incepe confruntarea cu barghests, asasini sau talhari. Cum se confrunta jucatorul cu toate acestea? Ei bine, sistemul de lupta e una din cele mai ingenioase combinatii. Practic, nu se poate spune ca e nici real time, nici turn based: toate actiunile se desfasoara pe ture, insa jucatorul trebuie sa stie cand sa dea click pentru a nimeri o combinatie potrivita sau chiar fatala de lovituri. Desi controlul e relativ simplu, click pentru atacuri melee si click dreapta pentru spell-uri, e nevoie de ceva timp pentru ca jucatorul sa se familiarizeze cu strategia optima pentru lupte. Astfel, The Witcher mai are un plus pentru cei care urasc orice tendinta de hack and slash sau click fest(la care s-a dedat chiar si Gothic 3, daca stam sa ne gandim...). Arsenalul witcher-ului Sistemul de level-up este unul din cele mai importante parti ale unui RPG care se respecta. Cum un character creation propriu-zis nu exista, sa vedem cum se descurca jucatorul la level-up. Experienta castigata in lupte sau prin rezolvarea questurilor se concretizeaza la un moment dat in 3 puncte, in functie de nivelul jucatorului. Astfel, pana la level 15 va primi puncte de bronz, de la 15 la 30 de argint si peste 30 de aur. Acestea permit dezvoltarea atributelor(streinght, dexterity, stamina si intelligence), a spellurilor cunoscute, a diferitelor stiluri de lupta, precum si skilluri foarte interesante, cum ar fi alchemy. Din punctul de vedere al skillurilor(multe din ele fiind foarte ingenioase) acest sistem este destul de bun. Insa pentru cei care viseaza la un fighter sau mage cu puteri nemaiintalnite sistemul e mai degraba nefericit pentru ca te obliga in final sa devii un jack of all trades. Sa nu mai spunem ca macar o umbra a altor clase precum thief sau healer nici nu exista. Intr-un fel acest lucru este previzibil de vreme ce jucatorul e silit sa intre in pielea unui witcher, nu-l poate modifica dupa bunul plac. In ceea ce priveste echipamentul, jucatorul va avea la dispozitie mai multe arme, din care cele mai importante sunt silver si steel sword. De ce? Pentru ca numai acestea permit utilizarea skillurilor invatate. Prin skill-ul alchemy se ajunge la o diversitate de potiuni, foarte utile in luptele mai grele. Daca ingrediente sau upgrade-uri temporare sunt, slava Domnului, nu acelasi lucru se poate spune de arme sau armuri. Acestea vor ramane, in principiu, aceleasi, sau vor fi schimabte destul de rar, ceea ce diminueaza placerea celor care cauta item-uri. Daca aceasta nu este propriu-zis o problema, locul in care vor fi stocate obiectele gasite in joc reprezinta unul din aspectele cele mai frustrante. Pe langa faptul ca inventory-ul este mic si neincapator si nu prea gasesti la cine sa vinzi obiecte inutile, pe care ajungi sa le arunci in cele din urma, reprezentarea grafica acestuia este foarte mica. Astfel, ajungi sa te chiorasti la fiecare item minuscul si la fiecare descriere pentru a gasi o amarata de potiune. Este greu de inteles de ce producatorii nu s-au gandit sa faca inventory-ul putin mai mare si mai inteligibil. Si daca tot am ajuns la aspectele mai...nefaste ale jocului, sa vedem ce ma scartie... The witches’ curse... In primul rand, voi atrage atentia asupra unui aspect, poate irelevant, dar care personal mi s-a parut ca este elocvent pentru maxima ca e mai bine nu implementezi ceva decat sa iasa foarte prost. De-a lungul aventurilor sale, Geralt intalneste mai multe personaje feminine pe care le ajuta in diverse questuri si cu care ajunge, in cele din urma, sa aiba interactiuni, sa le spun, romantice. In urma acestora, la descrierea personajelor respective va figura un fel de „card” cu NPC-ul respectiv intr-o tinuta foarte sumara. Si toate acestea in conditiile in care inca din primele momente de joc suntem anuntati ca inima witcherului apartine unei sorceress care lupta pentru aceeasi cauza cu el. Care e problema cu toate acestea? N-ar fi nici una daca n-ar fi atat de GTA-like si daca aceste secvente nu ar avea loc in mod gratuit. Un astfel de element prindea, sa zicem intr-un action, dar nu intr-un RPG si in nici un caz in aceasta maniera. E suficient sa articulezi o replica de genul „I would like to know you better” si esti fericitul posesor al unei noi poze si spectator al unui cinematic nici prea-prea, nici foarte-foarte. Saracul concept de cunoastere...si saracele dialoguri atat de incalcite din BG2 sau KotOR pentru a smulge doar cateva cuvinte cu incarcatura afectiva de la „alesul inimii”. Per total toate acestea dau senzatia de film prost, in care, printre secventele de actiune mai trebuie sa apara o scena mai „fierbinte” si gratuita. Trecand de la considerentele subiective la probleme mai serioase, se poate remarca destul de usor ca jocul este liniar, desi creeaza impresia ca ti-ar oferi cine stie ce libertate. Alegerile pe care le ai de facut, cu presupusa profunzime morala sunt mai degraba banale. In general, questurile au doar o varianta de rezolvare si, ceea ce mie mi s-a parut cel mai enervant e ca spell-urile le dobandesti pe masura ce avansezi in lumea jocului, explorezi si gasesti noi locuri de a le invata. Acest lucru anuleaza din start planurile cuiva care vrea sa se axeze pe magie. Trecand la problemele tehnice (da, acestea trebuie sa existe peste tot...) se pot aduce reprosuri timpilor mari de incarcare si chiar de salvare. La 2 Gb RAM tot apar probleme. Pe langa acestea se poate adauga faptul ca fluiditatea scade considerabil la aparitia efectelor unor spell-uri, ziduri de foc etc. Foarte stresante sunt si momentele in care jocul se blocheaza intre doua cinematic-uri sau iese in Windows. On the witcher’s way... In general, The Witcher poate fi considerat un RPG bun: are story reusit, are o atmosfera de neuitat, sistem original de lupta. S-ar mai fi putut lucra la alte aspecte, pe care le-am semnalat pe parcursul acestui review si care ar fi putut face din acesta o experienta mult mai placuta. In conditiile actuale, se poate spune ca The Witcher este un joc al contrastelor, exista momente in care esti surprins in mod placut sau fascinat si altele cand astepti nervos la loading screenuri sau esti stresat de elemente mai putin reusite. Avand in vedere ca acesta este primul RPG de anvergura al celor de la CDProjekt nu putem decat sa speram ca vor continua pe linia ideilor foarte bune pe care le-au avut si ca vor invata din greseli.

vezi toate articolele