Developerii de la Activision au realizat faptul ca subiectul WW2 e rasuflat si s-au orientat spre ceva mai original. Fara doar si poate, perioada in care traim are mai multa actiune decat un film de-al lui John Woo, asa ca pasul normal pe care il poate face industria jocurilor este profite de razboaiele actuale. Mai exact, spre infinitul razboi dintre americanii iritati si arabii neintelesi. Jocul in sine Fiind al IV-lea titlu Call of Duty, putem avea pretentii de la producatorii dat fiind experienta acumulata de-a lungul seriei. Deci, la ce ne putem astepta de la un joc Call Of Duty? La o grafica impecabila, o coloana sonora de iti boceste timpanul, un gameplay fluid si actiune cat cuprinde. Si culmea pentru un joc din 2007, chiar primim aceste lucruri. Desi Activision ne-a indopat pana ne-au dat lacrimile cu reclama inainte de lansarea jocului, se pare ca harmalaia n-a fost facuta degeaba. Call of Duty 4 ne aduce urmatoarele ingrediente: actiune incredibila, grafica de calibru, sunet senzational si atmosfera cinematografica. Luate ca un tot, acest amestec produce un produs finit excelent. Luate pe rand, putem gasi unele mici/mari imperfectiuni. Si pentru ca asta trebuie sa facem, sa-i dam drumul cu critica.

De la inceputul acestui articol simt nevoia sa mentionez ca atunci cand am auzit ca urma sa apara acest joc, eu am declarat ca doresc sa ma ocup de el, si da, a fost alegerea mea. De cateva luni am fost mai mult sau mai putin responsabil cu noutatile aparute despre el. In sfarsit si-a facut aparitia, mi-am dorit cu nerabdare sa il joc, iar dupa aceea mi-am dat din nou seama ca este doar un joc. Nu spun ca este prost dar nu spun nici ca este noua revelatie in domeniu. Sa incepem cu inceputul jocului, care se pare ca este sfarsitul predecesorului sau. Ne este spus de mai multe ori ca personajul principal a participat in multe curse ilegale si ca a mai avut probleme cu politia. De aici eu trag concluzia ca este aceeasi persoana care se tot perinda prin masini modificate de ceva vreme incoace. Ca sa fim mai exacti, el este prezent in serie deja de vreo 5 jocuri incoace. Diferenta este ca acum are si un nume, si anume Ryan Cooper. Sa nu va faceti griji ca veti auzi acest nume de cateva sute de ori pe parcursul jocului pentru ca este unul dintre putinele lucruri pe care asa numitii DJ de la evenimente stiu sa il spuna.

Foarte mulÅ£i dintre gamerii „profesioniÅŸti”, hrăniÅ£i cu Need for Speed, au hulit Grid pentru realismul pe care îndrăzneÅŸte să-l afiÅŸeze cu nonÅŸalanţă, izbindu-i de parapeÅ£i la fiecare curbă. „Ce rahat de control! Păi cum, am apăsat pe săgeata din dreapta când drumul făcea la dreapta, dar a dracului maÅŸină, nu voia să ia curba! Åži n-aveam decat 200/h.” Replici de genul se aud din toate părÅ£ile. Se pare că a devenit la modă stilul pinball atunci când vine vorba de jocurile de curse. Însă cum nu despre asta este vorba, să vedem cu ce se mănâncă jocul.

Hellgate: London este un joc de actiune, care raspunde la intrebarea dumneavoastra: “Ce s-ar intampla daca s-ar lua toate elementele din Diablo si s-ar transpune intr-un shooter?”. Chiar daca nu v-ati pus aceasta intrebare, Hellgate ramane totusi un joc interesant. Cum e si firesc, actiunea jocului are loc in Londra, intr-un viitor apropiat. O imensa poarta catre iad a fost deschisa si demonii au inceput sa treaca prin ea. Povestea jocului gaseste pe dumneavoastra,

“UEFA Euro 2008” inseamna un meci de fotbal putin mai bun decat cel oferit de “Fifa 08”, la al carui motor au aparut imbunatatiri minore pe toata suprafata de joc. Dupa cum era si de astepta, la “Euro 2008” vom avea la dispozitie mai putine echipe, jocul fiind limitat la reprezentantele tarilor cu drept de inscriere in aceasta competitie. Mingea pare a curge putin mai rapid decat in ultimul “Fifa”, iar animatiile par mai cursive, astfel ca aceasta lansare se dovedeste a fi cea mai atractiva oferta in materie de fotbal pe ecran.