Omul de tinichea Daca povestea ar fi fost despre un om de tinichea, atunci jocul s-ar fi potrivit de minune. De fiecare data cand se anunta un film Marvel, Pixar sau altele din aceasta categorie, putem prezice de la inceput ca va avea un joc video atasat, produs probabil in 2 saptamani cu buget mic (nu ca ar duce lipsa producatorii). Mai putem prezice ca totul este o schema de marketing pentru a mulge cat mai multi bani de la consumatorii nestiutori sau fan-boys, indiferent ca jocul va fi un rebut sau nu. In cel mai inimaginabil caz, jocul va fi unul acceptabil. Evident, orice lucru pe lumea asta contine una sau mai multe exceptii. Putem sa ne uitam la titluri excelente precum Chronicles of Riddick sau Sam & Max, jocuri bunicele precum seria LOTR: Battle for Middle Earth si probabil inca vreo doua, putine la numar. Poate unora vi s-ar parea normal ca jocul sa fie iertat la partea de story, fiind facut dupa film, dar uite ca vin eu si zic ca nu, nu merita si nu are de ce. Daca ati jucat spre exemplu Chronicles of Riddick, stiti ca un joc facut dupa film poate fi chiar mai bun decat filmul, la story inclusiv.

Daca ar fi sa luam in discutie genul care a beneficiat de cele mai putine aparitii in ultimii ani, acesta ar fi, fara prea multe discutii, adventure. Motivele lipsei de pe piata a jocurilor adventure sunt destul de usor de dedus: acestea nu sunt jocuri la moda, solicita mai mult spiritul de observatie si ingeniozitatea decat chinuitul tastelor, necesita rabdare si in consecinta nu se adreseaza gamerului de rand, pasionat de PvP-uri sau headshot-uri. Pe langa acestea am putea mentiona si o serie de deficiente ale unor jocuri adventure, precum multitudinea obiectelor inutile si ingreunarea rezolvarii puzzles, de diferite bug-uri sau neajunsuri grafice. De aceea orice noua aparitie in genul adventure trebuie sa faca fata unor exigente oarecum greu de impacat. Pe de o parte, trebuie sa fie accesibil, placut si user-friendly, pe de alta trebuie sa ramana in spiritul traditiei adventure-urilor. Altfel, risca sa-si piarda si cei cativa fani. In continuare vom vedea cum Sinking Island, ultima aparitie din acest gen reuseste sa impace aceste doua criterii, aparent contradictorii. Vesti de la Benoit Sokal Pentru cei care n-au auzit de Benoit Sokal, e bine sa stie ca este omul principal din spatele mai multor jocuri adventure, dintre care cele mai cunoscute sunt Syberia si Syberia 2. Universul pe care ni-l prezinta Sinking Island este insa mai apropiat de jocurile ce au avut ca spatiu de desfasurare insulele din zone exotice, cu o atmosfera locala foarte bine realizata.

Pentru cei care nu stiu, Silverfall: Earth Awakening reprezinta un stand alone add-on la asa-numitul action-RPG, Silverfall de la Monte Cristo. Modul in care a fost conceput permite jucatorului sa ia jocul de la inceput, fara a fi nevoit sa joace campania originala. Astfel, Silverfall: Earth Awakening este accesibil oricarui jucator, indiferent de experienta sa in universul jocului. Natura si tehnologie Acestia sunt cei doi poli pe care ii propune jocul si intre care trebuie sa se situeze jucatorul. Alegerea este facuta este facuta de la crearea personajului, aceasta determinand si statutul acestuia, evolutia lumii, precum si item-urile cu care incepe.

The Witcher, jocul polonezilor de la CDProjekt reprezinta una din aparitiile cele mai inedite pe plaiurile RPG-urilor, si-asa din ce in ce mai rare in ultima vreme. Tocmai de aceea, atentia fanilor a fost concentrata in mod special pe acest joc, vom vedea in continuare cum reuseste sa se incadreze in specificul genului si, in acelasi timp, cum aduce si elemente de noutate. O meserie...neobisnuita Geralt de Rivia... witcher, cam asa arata cartea de vizita a jucatorului. Ce este un witcher? Un luptator foarte bine antrenat, supus mai multor probe, modificat prin diverse substante si ierburi, aproape separat de esenta sa umana, cu misiunea de a elibera lumea de spirite malefice si cam de tot ce tine de „radacina raului”. Si dupa cum veti vedea in lumea jocului, raul are mai multe forme de manifestare si de a se ascunde, astfel ca misiunea unui witcher devine de multe ori incerta. Desi jocul emana o atmosfera de Ev Mediu, cu luptatori purtand zale si sabii, cu un ordin religios de calvaleri, cu vrajitoare si intampalri misterioase, manifestarea raului se face prin mijloace moderne. Ce inseamna acest lucru? Faptul ca veti avea de-a face cu numeroase intrigi si complicatii, cu probleme de ierarhie sau de politica. Acest lucru are niste implicatii foarte interesante, creand o atmosfera unica. Si daca tot am incalcit problema witcher-ului sa vedem si ce-i cu Geralt.

Dupa luni intregi de asteptare, iata ca in sfarsit a sosit clipa ca si PC gamerii sa se bucure de acest joc, dupa ce jucatorii de console au avut vreme sa stoarce orice picatura de exclusivitate din el. A meritat asteptarea? Urmeaza sa vedem… Crezul tau e si crezul meu, na! Pe scurt: da, a meritat. Nu o fi un Mesia a jocurilor precum BioShock sau altele din anul precedent, dar cu siguranta e un joc ce merita o sansa din partea oricui. Voi incerca sa va explic cat mai clar acest fapt in randurile urmatoare. Dupa cum am mentionat si in preview, jocul a fost o adevarata controversa pana sa apara pe console. Multi asteptau, ba chiar erau siguri ca jocul va iesi impresionant si bun. Adevarul e ca da, a iesit un joc destul de bun si a adus ceva originalitate (chiar daca si-a tras radacinile din Prince of Percia) in industria jocurilor care a devenit o lupta pe viata si pe moarte. Pentru inceput, story-ul este remarcabil de captivant. Povestea are loc in doua perioade complet diferite si indepartate, dar legate foartre strans de un singur lucru: tu. Asteptand jocul ca pe un action fantasy/istoric medieval, nu foarte multa lume se astepta la povestea imbarligata din jocul final, chiar daca ne-a fost povestita de producatori pe scurt acum ceva vreme. Vom lua controlul a doua personaje principale, unul dintre ele e un nimeni pe nume Desmond care traieste in zilele noastre, celalat fiind stramosul lui, Altair care si-a dus veacul prin secolul XII.